Toate tipurile de demență sunt progresive, ceea ce înseamnă că funcționarea creierului se va schimba în timp. Cu toate acestea, fiecare tip de demență îi afectează pe toți diferit și cu sprijinul potrivit, este absolut posibil să trăiești bine cu demența. În această secțiune, veți găsi informații despre cele mai frecvente tipuri de demență, simptomele și cauzele fiecărui tip.
Demență corticală și subcorticală
Profesioniștii din domeniul medical clasifică uneori demența în demența corticală și subcorticală.
Demența corticală este de obicei asociată cu substanța cenușie a creierului, care este structurile exterioare caracteristice ale creierului. Aceste structuri exterioare au un rol important în prelucrarea informațiilor și în funcții precum limbajul și memoria. Tipurile de demență corticală includ Alzheimer, demență frontotemporală, boala Binswanger și boala Creutzfeldt-Jakob. Aceste structuri interioare responsabile pentru controlul vitezei proceselor de gândire și a emoțiilor. Printre tipurile de demență subcorticală se numără boala Huntington, demența Parkinson și complexul de demență SIDA. p>
Cele mai frecvente tipuri de demență
Până în prezent, cercetările au descoperit peste 100 de tipuri de demență. Cele mai frecvente tipuri de diagnostic în Marea Britanie sunt:
Alzheimer
Alzheimer este cel mai frecvent diagnosticat tip de demență din Marea Britanie. 60-80% dintre cei care trăiesc cu demență au Alzheimer și acesta este motivul pentru care există o utilizare pe scară largă a celor doi termeni, care sunt adesea folosiți incorect în mod interschimbabil. Alzheimer este un tip de demență. Cu boala Alzheimer, proteinele anormale numite plăci și încurcături afectează simultan structurile interne și externe ale celulelor creierului. În timp, daunele cauzate de proteinele anormale perturbă legăturile chimice dintre celulele creierului, ceea ce înseamnă că acestea sunt incapabile să comunice informații în jurul creierului și corpului și, în cele din urmă, să moară celulele creierului.
Demența vasculară
Îngustarea sau blocarea vaselor de sânge restricționează fluxul sanguin și alimentarea cu oxigen a creierului. Cu o cantitate limitată de oxigen, celulele din creier nu sunt capabile să respire, provocându-le deteriorarea sau moartea. Simptomele demenței vasculare pot apărea brusc, după un accident vascular cerebral mare sau se pot dezvolta în timp, după o serie de accidente vasculare cerebrale mai mici.
Demența vasculară poate fi cauzată și de o boală care afectează vasele de sânge mici adânci în creier, cunoscut sub numele de demență vasculară subcorticală.
Demență mixtă
În cazul demenței mixte, mai multe tipuri de demență apar simultan în creier. Cele mai frecvente tipuri de demență care apar simultan sunt boala Alzheimer (cauzată de proteine anormale numite plăci și încurcături care distrug celulele nervoase din creier) și modificările vaselor de sânge asociate cu demența vasculară. Mai multe tipuri de demență pot coexista adesea în creier, cum ar fi Alzheimer, demență vasculară și demență cu corpuri Lewy.
Demență cu corpuri Lewy (DLB)
Demență cu corpuri Lewy este cauzată de structuri proteice anormale numite corpuri Lewy (alfa-sinucleină) care apar în celulele nervoase din creier. Cercetătorii nu au încă o înțelegere deplină a motivelor pentru care apar corpurile Lewy, dar DLB este legată de niveluri scăzute de substanțe chimice importante (în principal acetilcolină și dopamină) care transmit mesaje între celulele nervoase, provocând o pierdere a conexiunilor dintre celulele nervoase. Corpurile Lewy perturbă capacitatea celulelor de a transmite informații în jurul creierului și corpului, determinându-le să moară.
Demență frontotemporală (FTD)
Numele „frontotemporal” provine din zonele creierul afectat. Cu demența frontotemporală, acumularea de proteine anormale în interiorul celulelor nervoase din zonele din față și laterale ale creierului întrerupe comunicarea dintre celule, reducând informațiile trimise în jurul creierului și corpului, provocând în cele din urmă moartea celulelor.
Simptomele demenței frontotemporale variază în funcție de zona creierului afectată:
Două treimi din persoanele cu FTD sunt diagnosticate cu variantă comportamentală. Spre deosebire de Alzheimer, etapele timpurii ale FTD comportamentale nu afectează memoria sau percepția de zi cu zi. În primele etape ale FTD comportamentale, modificările de personalitate și comportament devin vizibile.
- Există două alte tipuri de demență frontotemporală, ambele afectând funcțiile limbajului creierului.Aceste dificultăți cu limbajul devin evidente lent, adesea în câțiva ani:
- Afazie – pierderea limbajului cu simptome frecvente, inclusiv dificultăți în producerea vorbirii, cum ar fi bâlbâială sau pronunțare greșită, erori gramaticale și înțelegere afectată.
- Demență semantică – Deși vorbirea poate fi fluentă, vocabularul începe să scadă, iar simptomele includ confuzie în ceea ce privește sensul cuvintelor familiare, dificultăți în găsirea cuvântului potrivit sau recunoașterea obiectelor familiare.
- Tulburări motorii – Despre 10-20 la sută dintre persoanele cu FTD dezvoltă, de asemenea, o tulburare motorie, care cauzează dificultăți de mișcare. Aceste tulburări motorii includ boala neuronului motor, paralizia supranucleară progresivă și degenerarea corticobazală. Aceste trei condiții au simptome similare, cum ar fi zvâcniri, rigiditate, mișcări lente și pierderea echilibrului sau coordonării.
Pe măsură ce FTD progresează, mai mult din creier se deteriorează și diferențele dintre tipurile de FTD devin mai puțin evidente. Etapele ulterioare ale FTD încep să împărtășească simptomele bolii Alzheimer, cum ar fi confuzia, dezorientarea, pierderea memoriei și schimbările de comportament.