Abordarea consilierii centrată pe persoană a fost stabilită în anii 1940 de către psihologul umanist Carl Rogers. Scopul unei terapii centrate pe persoană este de a crea condițiile necesare pentru ca clienții să se angajeze într-o explorare semnificativă a sentimentelor, credințelor, comportamentului și viziunii asupra lumii și să îi ajute pe clienți în procesul lor de creștere, permițându-le să facă față actualelor și problemele viitoare.
Un concept major al acestei abordări este acela că oamenii sunt, în general, de încredere, de resurse, capabili de auto-înțelegere și direcție de sine, capabili să facă schimbări constructive și capabili să ducă o viață eficientă și productivă. Un alt concept cheie este că atitudinile și caracteristicile terapeutului și calitatea relației client-terapeut sunt principalii factori determinanți ai rezultatului procesului terapeutic.
Rogers susține că terapeuții trebuie să aibă trei atribute pentru a crea un climat care promovează creșterea în care indivizii pot avansa și pot deveni capabili să devină adevăratul lor sine: (1) congruență (autenticitate sau realitate), (2) respect pozitiv necondiționat (acceptare și grijă) și (3) înțelegere empatică exactă ( o capacitate de a înțelege profund lumea subiectivă a altei persoane).
1. CONGRUENȚĂ (GENUINENESS)
Congruența se referă la faptul că terapeutul este real, autentic și autentic cu clienții lor. Se numește congruență, deoarece experiența lor interioară și expresia exterioară se potrivesc. Fiind autentic, terapeutul arată că sunt de încredere, ceea ce ajută la construirea unei relații terapeutice bune cu clientul. De asemenea, servește drept model pentru clienți, încurajându-i să fie adevăratul lor sine, exprimându-și gândurile și sentimentele, fără niciun fel de front fals.
2. RESPECT ȘI ACCEPTARE POZITIVĂ INCONDIȚIONALĂ
Respect pozitiv necondiționat înseamnă că terapeutul se îngrijește cu adevărat de clienții lor și nu le evaluează sau judecă gândurile, sentimentele sau comportamentele ca fiind bune sau rele. Fiecare client este acceptat și apreciat pentru cine este, așa cum este, fără stipulare. Clienții nu trebuie să se teamă de judecata sau respingerea terapeutului.
3. ÎNȚELEGERE EMPATICĂ EXACTĂ
Înțelegere empatică precisă înseamnă că terapeutul înțelege experiența și sentimentele clientului într-un mod corect și plin de compasiune. Terapeutul recunoaște că experiența fiecărui client este subiectivă și, prin urmare, se străduiește să vadă lucrurile din perspectiva unică a clientului. O parte importantă a înțelegerii empatice exacte este ca terapeutul să transmită că „o obține” reflectând experiența clientului înapoi către ei. Acest lucru îi încurajează pe clienți să devină mai reflectivi cu ei înșiși, ceea ce permite o mai bună înțelegere a lor.
Dacă ați avut vreodată o experiență în care ați simțit că cineva v-a prins cu adevărat … au înțeles complet de unde veniți sau ar putea să se raporteze cu adevărat la felul în care v-ați simțit – aceasta este o înțelegere empatică exactă.
Rogers afirmă că empatia îi ajută pe clienți (1) să acorde atenție și să aprecieze experiența lor; (2) să vadă experiențele anterioare în moduri noi; (3) să își modifice percepțiile despre ei înșiși, despre ceilalți și despre lume; și (4) să își sporească încrederea în a face alegeri și a urmări un curs de acțiune. Jeanne Watson (2002) afirmă că 60 de ani de cercetare au demonstrat în mod constant că empatia este cel mai puternic factor determinant al progresului clientului în terapie. Ea spune acest lucru:
„Terapeuții trebuie să fie capabili să fie în acord cu clienții lor și să-i înțeleagă atât emoțional, cât și cognitiv. Când empatia funcționează pe toate cele trei niveluri – interpersonal, cognitiv și afectiv – este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care terapeuții le au la dispoziție. ”