Albirea coralului, albirea coralului care rezultă din pierderea algelor simbiotice ale coralilor (zooxanteli) sau degradarea pigmentului fotosintetic al algelor. Albirea este asociată cu devastarea recifelor de corali, care găzduiesc aproximativ 25% din toate speciile marine.
Albirea coralului are o varietate de cauze. Poate rezulta din creșterea temperaturii apei de mare, în special atunci când este asociată cu niveluri ridicate de iradiere solară (de exemplu, radiații ultraviolete) sau poate fi cauzată de modificări ale chimiei apei de mare (de exemplu, din cauza acidificării sau poluării oceanelor), a nivelurilor crescute de sedimente în apa de mare sau expunerea unui coral la cianură de sodiu (o substanță chimică utilizată la capturarea peștilor de recif de corali). În astfel de condiții, zooxanthelele pot pierde cantități substanțiale de pigmentare fotosintetică, ceea ce scade ratele de fotosinteză și produce albire. În plus, studiile au constatat că substanțele chimice din produsele de protecție solară și alte produse de îngrijire personală se pot acumula în zone cu turism marin semnificativ și utilizare recreativă de către oameni și pot promova infecții virale la coralii duri care duc la albire. Expunerea la temperaturi crescute și iradiere solară determină, de asemenea, zooxanthelele să producă cantități anormal de mari de specii reactive de oxigen (molecule care conțin oxigen și cel puțin un electron nepereche), care sunt toxice atât pentru alge, cât și pentru simbionții lor de corali. Aceste modificări provoacă în cele din urmă o defalcare a relației simbiotice, caracterizată prin separarea fizică a zooxanthelelor de gazdele lor de corali. Dacă zooxanthelele nu recolonizează coralul în câteva luni de la plecare, absența lor poate duce la moartea coralilor individuali, precum și a coloniei de corali din care aparțin. Având în vedere că atât acidificarea oceanelor, cât și creșterea temperaturii oceanelor sunt asociate cu încălzirea globală, schimbările climatice antropice reprezintă o amenințare existențială majoră pentru recifele de corali din întreaga lume.
Deoarece coloniile de corali servesc drept bazele ecosistemelor recifelor de corali, declinul lor se poate traduce într-o pierdere de habitat pentru numeroase specii de plante și animale care depind de acestea. Fără spațiu de locuit și surse de hrană, populațiile de pești dependenți de recif și alte forme de viață marină pot scădea precipitat. Există îngrijorarea că albirea pe scară largă a coralilor poate determina dispariția locală a unor specii. În astfel de cazuri, este posibil ca ecosistemele de corali afectate să nu se poată recupera complet din cauza perturbării, deoarece părțile critice ale ecosistemului nu ar mai fi prezente. Ecosistemele de corali degradate sunt, de asemenea, vulnerabile la speciile invazive, cum ar fi algele marine și alte tipuri de alge, care au potențialul de a aduce modificări structurale semnificative și de lungă durată la recifele afectate.