Spre deosebire de teoreticienii psihanalitici, psihologii cognitivi spun că alunecările lingvistice pot reprezenta un conflict de secvențiere în producția gramaticală. Din această perspectivă, alunecările se pot datora subspecificării cognitive care poate lua o varietate de forme – neatenție, date despre sens incomplete sau cunoștințe insuficiente. În al doilea rând, acestea se pot datora existenței unui tipar de răspuns adecvat la nivel local, care este puternic pregătit de utilizarea sa anterioară, activare recentă sau schimbare emoțională sau de condițiile de apelare a situației.
Unele propoziții sunt doar susceptibile de proces de banalizare: înlocuirea expresiilor arhaice sau neobișnuite cu forme care sunt folosite mai des. Cu alte cuvinte, erorile s-au datorat substituției puternice a obiceiurilor.
În uz general, termenul „alunecare freudiană” a fost degradat pentru a se referi la orice alunecare accidentală a limbii. Astfel, multe exemple se găsesc în explicații și dicționare care nu se potrivesc strict definiției psihanalitice.
De exemplu: Ea: „Ce ți-ai dori – pâine și unt sau tort?” El: „Pat și unt.”
În cele de mai sus, se poate presupune că bărbatul are un sentiment sau intenție sexuală pe care dorea să-l lase neexprimat, nu un sentiment sau intenție sexuală care a fost reprimată dinamic. Intenția sa sexuală era deci secretă, mai degrabă decât subconștientă, iar orice „parapraxis” nu ar intra în ideea că dorea inconștient să exprime această intenție, mai degrabă decât în conotația sexuală a substituției. Freudienii ar putea sublinia, totuși, că aceasta este pur și simplu o descriere a ceea ce Freud și Breuer au numit preconștientul pe care Freud l-a definit ca gânduri care nu sunt conștiente în prezent, dar care pot deveni conștiente fără a întâmpina nicio rezistență. În teoria lui Freud, el permite generarea parapraxelor în preconștient, așa că ar permite ca gândurile pe care cineva încearcă să le pună în afara conștiinței să aibă efecte asupra acțiunilor conștiente.