Amestecul de înălbitor și oțet nu este sigur. Înălbitorul reacționează cu acidul acetic din oțet pentru a produce gaz clor toxic. Clorul este un gaz verde-gălbui care atacă membranele mucoase și sistemul respirator și poate fi potențial fatal.
De ce oamenii amestecă înălbitor și oțet
De cele mai multe ori, amestecând înălbitor și oțet este accidental. Se poate întâmpla dacă utilizați mai multe produse de curățare sau nu aveți grijă să clătiți după ce ați folosit unul sau altul.
Cu toate acestea, unii oameni adaugă intenționat oțet la înălbitor pentru a-l face mai acid, deci este un dezinfectant mai puternic. Riscul este însă mai mare decât beneficiul, deoarece potența crescută nu este suficient de semnificativă pentru a compensa pericolul expunerii la gazul de clor.
Ce se întâmplă atunci când amestecul de înălbitor și oțetul se amestecă
Clor înălbitorul conține hipoclorit de sodiu (NaOCl), dar, deoarece este dizolvat în apă, substanța chimică există ca acid hipocloros (HOCl):
NaOCl + H2O ↔ HOCl + Na + + OH–
Acidul hipocloros este atât de bun la albire și dezinfectare pentru că este un oxidant puternic. Acest lucru îl face, de asemenea, bun la participarea la reacții chimice nedorite. Amestecarea înălbitorului cu un acid produce clor gazos. De exemplu, reacția înălbitorului cu acid clorhidric face apă și clor:
HOCl + HCl ↔ H2O + Cl2
Oțetul conține acid acetic diluat mai degrabă decât reacția clorhidrică, dar se produce încă clor:
2HOCl + 2HAc ↔ Cl2 + 2H2O + 2Ac– (Ac: CH3COO)
Există un echilibru între diferitele specii care conțin clor. La un pH scăzut (pe care îl obțineți atunci când adăugați oțet sau un vas de toaletă mai curat), reacția favorizează producția de clor gazos. În schimb, creșterea pH-ului favorizează conversia gazului clor în ion hipoclorit. Hipocloritul nu este un oxidant la fel de bun ca acidul hipocloros, motiv pentru care unii oameni scad în mod intenționat pH-ul înălbitorului.
Ce trebuie făcut dacă amestecați înălbitor și oțet
Veți ști că există o problemă dacă lichidul miroase brusc foarte puternic a înălbitor (care este într-adevăr mirosul de clor). Dacă vedeți o ceață slabă de culoare verde-gălbuie, este un semn al unei producții semnificative de gaz de clor. Dar, atât înălbitorul, cât și oțetul sunt diluate, deci, în general, gazul este invizibil. Evitați să respirați vaporii și părăsiți imediat zona. Reveniți numai după ce mirosul de clor s-a risipit. Căutați imediat asistență medicală sau sunați la Controlul otrăvurilor dacă aveți arsuri sau vezicule la ochi, piele sau mucoase sau aveți probleme cu respirația.
Utilizarea corectă a înălbitorului și a oțetului
Este bine să folosiți ambele oțet și înălbitor pentru a curăța și dezinfecta, asigurându-vă că clătiți bine suprafața cu apă înainte de a schimba produsele. În loc să adăugați oțet la apa de înălbire pentru a-i crește eficacitatea, cumpărați doar o sticlă proaspătă de înălbitor. Înălbitorul își pierde activitatea în timp, astfel încât o sticlă nouă este mai puternică decât una care a fost depozitată de câteva luni.
Înălbitor și alte substanțe chimice
Oțetul nu este singurul produs chimic care produce o reacție urâtă când este amestecată cu înălbitor. Amestecarea înălbitorului cu orice acid, alcool, peroxid sau amoniac eliberează vapori toxici. Înălbitorul amestecat cu amoniac produce gazul cloraminic, care poate provoca dureri în piept și dificultăți de respirație. Înălbitorul și alcoolul produc cloroformul, care este un deprimant al sistemului nervos central care ar putea provoca inconștiență și insuficiență respiratorie. Înălbitorul cu peroxid formează acid peracetic iritant și coroziv.