Cetățenie

e) certificat care demonstrează că solicitantul era cetățean italian la 15 septembrie 1947 – data la care a intrat în vigoare Tratatul de Pace de la Paris (sau alte documente la fel de valabile, cum ar fi certificatul de serviciu militar) , pașaport etc.);

f) confirmare scrisă din partea oricărui club, asociație sau comunitate a italienilor aflați în țara străină de reședință, care să demonstreze data de membru a solicitantului, limba obișnuită utilizată și orice alt fapt care dovedeste cunoașterea limbii italiene;

g) orice altă documentație care să demonstreze cunoașterea limbii italiene a solicitantului (de exemplu, copie a certificatului de frecvență a școlilor de limbă italiană, buletine etc.).

Copiii sau descendenții direcți ai persoanelor supuse articolului 19 din Tratatul de pace de la Paris, care intenționează să recurgă la articolul 17-bis, paragraful 1, litera b), trebuie să atașeze următoarea documentație la cererea lor pentru limba italiană cetățenie:

– certific acțiune sau altă documentație care să demonstreze că părinții sau strămoșii directi ai solicitantului au îndeplinit cerințele menționate la punctele defg de mai sus;

– certificat de naștere care confirmă relația solicitantului cu părinții sau cu strămoșul direct (s);

– certificat care atestă cetățenia străină a solicitantului;

– confirmare scrisă din partea oricărei asociații sau comunități de italieni aflați în țara de reședință străină a solicitantului, dovedind cunoștința solicitantului cu privire la Limba și cultura italiană;

– orice altă documentație care dovedește cunoștințele reclamantului despre limba și cultura italiană.

B. Persoane supuse dispozițiilor articolului 3 din Tratatul de la Osimo, care locuiau anterior în așa-numita „zonă B” a fostului teritoriu liber din Trieste

În vederea dovedirii existenței cerințelor stabilite la articolul 17 bis, paragraful 1, litera a), din Legea nr. 91/92, următoarele cereri se anexează cererii:

a) certificat de naștere, posibil pe baza modelului internațional;

b) certificat care demonstrează cetățenia străină;

c) certificat de reședință curentă;

d) certificat sau alte documente care atestă rezidența și cetățenia italiană la 3 aprilie 1977 (data intrării în vigoare a Tratatului de la Osimo);

e) confirmare scrisă din partea oricărui club, asociație sau comunitate de italieni aflați în țara străină de reședință, demonstrând data de membru a solicitantului, de obicei limba utilizată și orice alt fapt care demonstrează cunoștințele sale despre limba italiană;

f) orice altă documentație care dovedeste aplicarea apartenența la grupul etnic italian, astfel cum se prevede la articolul 3 de mai sus.

Copiii sau descendenții direcți ai persoanelor supuse articolului 3 din Tratatul Osimo vor anexa următoarea documentație la cererea lor de cetățenie italiană, prezentat în conformitate cu articolul 17-bis, paragraful 1, paragraful b:

– certificare sau altă documentație care să demonstreze că părinții sau strămoșii directi ai solicitantului au îndeplinit cerințele enunțate la punctele def de mai sus;

– certificat de naștere care confirmă relația solicitantului cu părinții sau strămoșii direcți;

– certificat care atestă cetățenia străină a solicitantului;

– scris confirmare din partea oricărei asociații sau comunități de italieni aflați în țara de reședință străină a solicitantului, care să demonstreze că solicitantul cunoaște limba și cultura italiană;

– orice altă documentație care demonstrează cunoștințele reclamantului despre limba și cultura italiană.

Cererile trimise sunt examinate de un comitet interministerial înființat în cadrul Ministerului de Interne, care își dă avizul cu privire la existența cerințelor stabilite de lege. Dacă avizul este favorabil, Ministerul de Interne eliberează autorizația pentru acordarea cetățeniei.

PIERDEREA CETĂȚENIEI

Cetățenii italieni își pot pierde cetățenia în mod automat sau renunțând în mod oficial la ea.

A. Cetățenia este pierdută automat de:

1. orice cetățean italian care se înrolează voluntar în forțele armate ale unei țări străine sau acceptă un post guvernamental într-un stat străin, în ciuda faptului că interzicerea expresă a legii italiene (articolul 12, alineatul 1 din Legea nr. 91/92);
2. orice cetățean italian care a servit în timpul unui stat de război cu o țară străină, a deținut un post guvernamental sau a dobândit cetățenia statului respectiv (articolul 12, paragraful 1, din Legea nr. 91/92);
3. adoptații pentru care adopția este revocată din culpa lor, cu condiția să dețină sau să dobândească cetățenia unei alte țări (articolul 3 alineatul (3) din Legea nr. 91/92).

   B. Renunțarea formală la cetățenia italiană:

   1. adoptații de vârstă legală după revocarea adoptării din culpa lor, cu condiția să dețină sau să dobândească cetățenia unei alte țări (articolul 3, alineatul 4 , din Legea nr.91/92);
   2. orice cetățean italian care locuiește în străinătate și care deține, dobândește sau dobândește cetățenia unei alte țări (articolul 11 din Legea nr. 91/92);
   3. orice subiect de vârstă legală care a dobândit cetățenia italiană ca minor, în urma dobândirii sau recâștigării cetățeniei de la oricare dintre părinți, cu condiția să dețină cetățenia unei alte țări (articolul 14 din Legea nr. 91/92 ).

În caz de reședință în străinătate, declarația de renunțare la cetățenie se face autorităților consulare competente. Acesta va fi însoțit de următoarea documentație:

a) certificat de naștere emis de municipalitatea în care a fost înregistrată nașterea;

b) certificat de cetățenie italiană;

c) documentația privind cetățenia străină;

d) documentația privind reședința în străinătate, acolo unde este necesar.

Minorii NU pierd cetățenia italiană dacă unul sau ambii părinți o pierd sau dobândesc cetățenia străină.

Femeile care, după 1 ianuarie 1948, au dobândit automat cetățenia străină ca urmare a căsătoriei lor cu cetățeni străini sau ca urmare a faptului că soții lor de origine italiană au devenit cetățeni naturalizați din alte țări NU și-au pierdut italiana cetățenie. Cu toate acestea, pentru a menține înregistrările de stare civilă în ordine, femeile respective (sau descendenții acestora) își vor exprima dorința de a menține cetățenia respectivă autorităților consulare competente printr-o declarație de deținere neîntreruptă a cetățeniei.

DUAL CETĂȚENIE

Începând cu 16 august 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 91/92), cetățenia italiană nu se mai pierde atunci când cetățenia unei alte țări este dobândită, cu excepția cazului în care cetățenii italieni renunță în mod formal aceasta, sub rezerva acordurilor internaționale.

Denunțarea de către guvernul italian a Convenției de la Strasbourg din 1963 înseamnă că, începând cu 4 iunie 2010, cetățenia italiană nu se mai pierde automat pentru italienii care devin cetățeni naturalizați ai țărilor semnatari ai respectivei convenții (în urma denunțării Suediei, Germaniei, Belgiei, Franței și Luxemburgului, semnatarii actuali sunt Austria, Danemarca, Norvegia și Țările de Jos.

RIACQUISITION OF CITIZENSHIP

Reabilitarea cetățeniei este reglementată de dispozițiile articolului 13 din Legea nr. 91/92. În special, cetățenii care locuiesc în străinătate și care și-au pierdut cetățenia, o pot dobândi din nou, în conformitate cu alineatul (1) litera (c), cu o declarație specifică către autoritățile consulare competente dacă își stabilesc reședința în Italia în termen de un an de la declarația menționată.

Femeile căsătorite cu străini înainte de 1 ianuarie 1948, care – în virtutea căsătoriei – au dobândit automat cetățenia soțului lor, au pierdut cetățenia italiană și o pot dobândi, chiar dacă locuiesc în străinătate, printr-o declarație. În caz de reședință în străinătate, declarația pentru redobândirea cetățeniei se face autorităților consulare competente.

Declarația trebuie să fie însoțită de următoarea documentație:

a) certificat de naștere eliberat de municipalitatea în care a fost înregistrată nașterea;

b) documentație care atestă cetățenia italiană anterioară;

c) documentație care atestă cetățenia străină sau statutul de apatrid;

d ) certificat de statut de familie sau document echivalent.

Simplificare administrativă

Trebuie reamintit faptul că – în conformitate cu articolul 43, alineatele 1, 46 și 47 din Decretul prezidențial 445/2000 (așa cum sa menționat) în Legea nr. 183/2011) și luând în considerare limitările prevăzute la articolul 3 din același Decret prezidențial – administrațiile publice italiene sunt obligate oficial să achiziționeze informații, date și documentație deja în posesia lor, în așteptarea transmiterii de către persoana în cauză a detaliilor esențiale pentru recuperarea acestor informații sau date a.

Prin urmare, în cazul cererilor de achiziție sau renunțare la cetățenia depuse de cetățenii italieni, cetățenii UE sau din afara UE care locuiesc legal în Italia, solicitanții nu sunt obligați să furnizeze informații sau date deja în posesie ale administrației publice italiene, dar numai detaliile esențiale pentru recuperarea acestor informații sau date.

TAXE

Începând cu 8 august 2009, cererile sau declarațiile referitoare la alegerea, achiziția, redobândirea, renunțarea sau acordarea cetățeniei italiene sunt supuse plății unei taxe egale cu 200 euro. Începând cu 8 iulie 2014, cererile cetățenilor cu vârsta legală pentru acordarea cetățeniei italiene sunt supuse plății unei taxe egale cu 300 de euro pentru procesarea cererilor