Principiile managementului

Ce veți învăța să faceți: explicați conceptul de „luare a deciziilor raționale” și contrastați-l cu teoria perspectivelor, raționalitatea delimitată, euristica și deciziile solide

Deși toată lumea ia decizii, nu toată lumea procedează în același mod. De fapt, nu toată lumea folosește nici măcar un „proces” pentru a lua decizii. Există diferite stiluri de luare a deciziilor și ne vom concentra pe modelul rațional de luare a deciziilor. De asemenea, ne vom familiariza cu un proces comun pe care îl urmează multe grupuri și indivizi atunci când iau decizii. Deși aproape toată lumea va fi de acord că luarea deciziilor ar trebui să fie rațională, există și câteva idei contrastante importante care deseori echilibrează aspectele „raționale” ale procesului.

Rezultatele învățării

  • Sintetizați pașii din procesul rațional de luare a deciziilor.
  • Faceți diferența între teoria perspectivelor, raționalitatea delimitată, euristica, și decizii solide.

Procesul rațional de luare a deciziilor

Procesul rațional de luare a deciziilor implică pași atenți, metodici. Cu cât aceștia sunt mai atenți și mai stricți sunt urmați pașii, cu atât este mai rațional procesul. Vom analiza fiecare pas mai detaliat.

Pasul 1 : Identificați problema

Deși acest loc de pornire ar putea părea destul de evident, eșecul de a identifica în mod clar problema poate deraia întregul proces. Uneori poate necesita o gândire serioasă pentru a găsi problema centrală st fi abordat. De exemplu, ați luat un nou loc de muncă și ați putea decide inițial că trebuie să găsiți o mașină nouă pentru naveta înainte și înapoi de la serviciu. Cu toate acestea, problema centrală este că aveți nevoie de o modalitate fiabilă de a vă deplasa la și de la locul de muncă.

Pasul 2: stabilirea criteriilor de decizie

În acest pas, factorul de decizie trebuie să determine ce este relevant în luarea deciziei. Acest pas va aduce în proces interesele, valorile și preferințele factorilor de decizie și ale oricărei alte părți interesate. Pentru a continua exemplul nostru, să presupunem că sunteți căsătorit. Unele dintre criteriile identificate pot include buget, siguranță, funcționalitate și fiabilitate.

Pasul 3: Cântărirea criteriilor de decizie

Deoarece criteriile identificate rareori vor fi la fel de importante, va trebui să ponderarea criteriilor pentru a crea prioritatea corectă în decizie. De exemplu, este posibil să aveți buget ponderat, siguranță și fiabilitate ca fiind cele mai importante criterii de luat în considerare, împreună cu alte câteva criterii puțin mai puțin critice.

Pasul 4: Generați alternative

Odată ați identificat problema și ați adunat informații relevante, acum este timpul să enumerați opțiunile potențiale pentru cum să decideți ce să faceți. Unele dintre aceste alternative vor fi opțiuni comune și destul de evidente, dar este de multe ori util să fii creativ și să numiți și soluții neobișnuite. Alternativele pe care le-ați generat ar putea include tipurile de mașini, precum și utilizarea mijloacelor de transport în comun, colectarea de mașini și un serviciu de călătorie.

Pasul 5: Evaluarea alternativelor

După crearea unui lista completă a alternativelor posibile, fiecare alternativă poate fi evaluată. Care alegere este cea mai de dorit și de ce? Sunt toate opțiunile la fel de fezabile sau unele sunt nerealiste sau imposibile? Acum este momentul să identificați atât meritele, cât și provocările implicate în fiecare dintre soluțiile posibile.

Pasul 6: Selectați cea mai bună alternativă

După o evaluare atentă a alternativelor, trebuie să alege o soluție. Ar trebui să vă declarați clar decizia, astfel încât să evitați confuzia sau incertitudinea. Soluția ar putea fi una dintre opțiunile particulare listate inițial, o adaptare a uneia dintre aceste opțiuni sau o combinație de aspecte diferite din mai multe sugestii. De asemenea, este posibil să apară o soluție complet nouă în timpul procesului de evaluare.

Întrebare practică

Date , Logică și fapte

Luarea deciziilor raționale este definită nu numai prin respectarea unui proces atent, ci și printr-un mod logic, bazat pe date, de a urma pașii acelui proces. Procesul poate fi consumator de timp și costisitor. În general, nu merită luarea deciziilor de zi cu zi. Este mai util pentru decizii mari cu multe criterii care afectează mulți oameni.

În etapa de evaluare, procesul necesită de obicei valori numerice. Etapa următoare le va folosi pentru a calcula un scor pentru fiecare alternativă. Unele proprietăți nu sunt ușor de măsurat și este posibil ca factorii care se bazează pe judecata subiectivă să nu fie de încredere. Dacă acestea nu sunt pe deplin ponderate, analiza finală va înclina spre tot ce este mai ușor de măsurat. Într-o companie, decizia finală aparține de obicei unui executiv, care ia analiza ca ghid, dar ia propria decizie.

Idei care completează și contrastează cu luarea deciziilor raționale

Deși majoritatea factorilor de decizie vor recunoaște multe lucruri care sunt lăudabile în procesul rațional de luare a deciziilor, există și motive pentru a considera complementare sau chiar idei contrastante. Luată până la extrem, metoda rațională ar putea să reducă în totalitate factorii care au o valoare cunoscută și evidentă, cum ar fi emoțiile și sentimentele, experiența sau chiar principiile etice. Acest pericol, alături de alte limitări ale metodei raționale, a condus la dezvoltarea următoarelor concepte pentru a oferi o abordare mai echilibrată și holistică a luării deciziilor:

Teoria Prospectului

Daniel Kahneman este unul dintre dezvoltatorii teoriei perspectivelor.

O idee de epocă în domeniul economiei comportamentale, teoria perspectivelor este o analiză complexă a modului în care indivizii iau decizii atunci când există riscul implicat. Cele mai strict abordări raționale ale problemelor de risc financiar se bazează pe principiul valorii așteptate, în care probabilitatea unui eveniment este înmulțită cu valoarea rezultată în cazul în care evenimentul are loc. Observați abordarea numerică și logică a acestei analize.

Cu toate acestea, Daniel Kahneman și Amos Tversky, dezvoltatorii teoriei perspectivelor, au demonstrat prin diferite experimente că majoritatea oamenilor modifică această abordare pe baza judecăților lor subiective în orice situație dată. . Unul dintre exemplele obișnuite în acest sens este că mulți indivizi gândesc diferit despre riscul de pierdere financiară decât o fac atunci când iau în considerare situații în care sunt vizate diferite niveluri de câștig financiar. Într-o abordare pur rațională, numerele și calculele implicate funcționează la fel, indiferent dacă situația este una care implică un câștig potențial sau o pierdere potențială.

Acest grafic arată cum teoria prospectului descrie evaluările subiective ale profitului și pierderii indivizilor. Observați că curba valorii nu este o linie dreaptă și că secțiunea pozitivă „câștiguri” a curbei nu este simetrică cu secțiunea „pierderi” negative a curbei.

Teoria perspectivelor este o descrierea modului în care oamenii au luat decizii reale în experimente. Nu spune dacă acest lucru este corect sau greșit. Este în mâinile factorilor de decizie să stabilească dacă aceste tendințe sunt justificabile sau dacă ar trebui să fie depășite de o abordare rațională.

Raționalitatea limitată

O altă teorie care sugerează o modificare a raționalitatea este cunoscută sub numele de raționalitate delimitată. Acest concept se bazează pe recunoașterea faptului că cunoștințele și capacitățile umane sunt limitate și imperfecte. În general sunt enumerate trei limitări specifice:

  • Factorii de decizie nu au acces la toate informațiile posibile relevante pentru decizie, iar informațiile pe care le au sunt adesea defectuoase și imperfect.
  • Factorii de decizie au abilități analitice și de calcul limitate. Nu sunt capabili să își judece perfect informațiile și alternativele. În mod inevitabil, ei vor face erori de judecată în procesul de evaluare.
  • Factorii de decizie nu au timp nelimitat pentru a lua decizii. Situațiile din viața reală oferă constrângeri de timp în care trebuie luate decizii.

În lumina acestor limitări, teoria raționalității delimitate sugerează că factorii de decizie trebuie să fie dispuși să își adapteze abordarea rațională. De exemplu, trebuie să stabilească cât de multe informații sunt rezonabile de urmărit în timpul etapei de colectare a informațiilor; nu se pot aștepta în mod rezonabil să adune și să analizeze toate informațiile posibile.

În mod similar, factorii de decizie trebuie să se mulțumească doar cu un anumit număr de soluții alternative la decizie.

De asemenea, factorii de decizie fiind departe de a fi perfecți în abilitățile lor de a evalua soluțiile potențiale trebuie să le afecteze inevitabil abordarea. Ei trebuie să fie conștienți de posibilitatea ca analiza lor să fie greșită și să fie dispuși să accepte dovezi în acest sens. Aceasta include în special situațiile în care se bazează pe predicțiile unui viitor incert. Incertitudinea și inexactitatea apar adesea în eforturile de a prezice viitorul. De exemplu, decizia dvs. de carieră este plină de incertitudine, deoarece nu știți dacă vă va plăcea munca sau mediul de lucru. Ce trebuie să facă factorii de decizie atunci când sunt incerti cu privire la rezultatele potențiale ale acțiunilor lor? Acest lucru face ca o abordare strict rațională să fie dificilă și mai puțin fiabilă.

Heuristic

Una dintre abordările care ar putea rezulta dintr-o recunoaștere a raționalității delimitate este utilizarea euristicii. Acestea sunt instrumente analitice și de luare a deciziilor care ajută la simplificarea procesului de analiză, bazându-se pe reguli de încercare și testate. O euristică simplifică o situație complexă și permite factorului de decizie să se concentreze doar pe cele mai importante informații.

De exemplu, o companie ar putea folosi experiențele lor dovedite și cele ale multor alte companii pentru a concluziona că o nouă linie de produse necesită un anumit timp pentru a câștiga cote de piață și a deveni profitabilă. Deși există mulți factori complexi implicați în analiza pieței, afacerea ar putea folosi această regulă dovedită pentru a-și orienta procesul decizional. Atunci când o decizie propusă contrazice această regulă, compania ar putea să o elimine chiar dacă o analiză complexă și aparent rațională ar putea părea să o susțină.

Desigur, există excepții de la majoritatea regulilor și utilizarea euristicii ar putea împiedicați o companie să urmeze cursuri de acțiune care ar fi benefice. La fel, euristicile care au fost odată reguli fiabile ar putea deveni învechite din cauza piețelor și mediilor în schimbare. Cu toate acestea, majoritatea analiștilor recunosc euristicile ca instrumente utile atunci când sunt utilizate corect.

Decizii robuste

O adaptare finală a procesului rațional care devine mai proeminent, în special în domenii precum producția de energie și conservarea resurselor naturale, este practica de a lua decizii „robuste”.

Deciziile solide se învârt în jurul incapacității de a prezice viitorul cu certitudine. În loc să se bazeze pe o analiză imperfectă pentru a determina „cea mai bună” decizie, o o decizie robustă oferă un plan care va funcționa în lumina numeroaselor incertitudini. Aceasta presupune că o serie de situații sunt posibile și oferă o cale de soluție care va avea succes dacă ar apărea oricare dintre aceste situații. Această cale ar putea fi o soluție unică care funcționează în oricare dintre scenariile viitoare probabile sau ar putea oferi răspunsuri separate care să fie adoptate în funcție de modul în care se desfășoară incertitudinile viitoare.

Întrebări practice

Verificați înțelegerea dvs.

Răspundeți la întrebările de mai jos pentru a vedea cât de bine sunteți înțelegeți subiectele tratate în secțiunea anterioară. Acest scurt test nu contează pentru nota dvs. din clasă și îl puteți relua de un număr nelimitat de ori.

Utilizați acest test pentru a vă verifica înțelegerea și pentru a decide dacă (1) studiați în continuare secțiunea anterioară. sau (2) treceți la secțiunea următoare.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *