Sigmoidoscopia flexibilă permite medicului să privească interiorul intestinului gros de la rect la partea stângă a colonului, numit sigmoid. Medicii pot folosi procedura pentru a găsi cauza diareei, durerii abdominale sau a constipației. De asemenea, îl folosesc pentru a căuta polipi benigni și maligni, precum și semne timpurii ale cancerului în colonul descendent și rect. Cu sigmoidoscopie flexibilă, medicul poate vedea sângerări intestinale, inflamații, creșteri anormale și ulcere în colonul descendent și rect. Sigmoidoscopia flexibilă nu este suficientă pentru a detecta polipii sau cancerul în colonul ascendent sau transvers (două treimi din colon). Cu toate acestea, deși în termeni absoluți doar o secțiune relativ mică a intestinului gros poate fi examinată folosind sigmoidoscopie, siturile care pot fi observate reprezintă zone care sunt cel mai frecvent afectate de boli precum cancerul colorectal, de exemplu rectul.
Pentru procedură, pacientul trebuie să se așeze de partea sa pe masa de examinare. Medicul introduce un tub scurt, flexibil, luminat în rect și îl ghidează încet în colon. Tubul este numit sigmoidoscop. Obiectivul transmite o imagine a interiorului rectului și colonului, astfel încât medicul poate examina cu atenție căptușeala acestor organe. Obiectivul suflă, de asemenea, aer în aceste organe, care le umflă pentru a ajuta medicul să vadă mai bine.
Dacă ceva neobișnuit se află în rect sau colon, cum ar fi un polip sau un țesut inflamat, medicul poate elimina o bucată din el folosind instrumente introduse în lunetă. Medicul va trimite acea bucată de țesut (biopsie) la laborator pentru testare.
Sângerarea și puncția colonului sunt posibile complicații ale sigmoidoscopiei. Cu toate acestea, astfel de complicații sunt mai puțin frecvente.
Sigmoidoscopia flexibilă durează 10 – 20 de minute. În timpul procedurii, pacientul ar putea simți presiune și ușoare crampe la nivelul abdomenului inferior, dar pacientul se va simți mai bine după ce aerul părăsește colonul.