„S-ar putea să-ți rupi brațul făcând asta”, a spus mama într-o zi în timp ce încercam să urc un copac, iar eu instinctiv mi-a tras urechea și am bătut în copac. Chiar și în copilărie, știam că, făcând acest lucru, aș putea evita ghinionul doar lovind în lemn. Dar de unde să știu asta? Ei bine, probabil că am știut-o pentru că am văzut fiecare adult pe care l-am întâlnit făcând asta ori de câte ori a fost menționat un lucru rău. Bătutul pe lemn este o superstiție comună, care este împărtășită de multe culturi. Se crede că prin lovirea lemnului se poate aduce noroc sau se poate evita ghinionul. Se presupune că această superstiție provine de la păgâni, care credeau că spiritele și uneori chiar zeii locuiau în copaci și că, bătând în trunchiul unui copac, îi lăsau pe spirite și pe zei să știe că le recunosc prezența și puterea. Păgânii credeau, de asemenea, că ori de câte ori bat pe trunchiurile copacilor, trezeau spiritele și le eliberau pentru noroc.
Păgânii nu numai că bat pe trunchiurile copacilor, ci și le-au atins pentru noroc și protecție împotriva prezențelor rele. Celții credeau că actul de a atinge trunchiurile copacilor era un mod de a mulțumi spiridușilor pentru noroc. Grecii s-au închinat și stejarului pentru că era sacru pentru Zeus, iar atingerea acestui copac se credea că îl va pune pe Zeus de partea lor.
Aceeași credință a fost împărtășită și de turci și în Asia Centrală. Turcii șamanici au bătut pe lemn pentru a trezi spiritele și a le respinge pe cele rele. Astăzi, ori de câte ori turcii vor să respingă o idee sau o posibilitate proastă, își trag mai întâi urechea, ceea ce înseamnă „Nu am auzit asta” și apoi bat la lemn.
Ei bine, cu siguranță nu există dovezi că spiritele trăiesc în trunchiuri de copaci sau în orice fel de lemn, dar nimic rău nu provine de la o protecție suplimentară, așa că continuați să bateți pe lemn!