Săptămâna trecută s-au împlinit șapte ani de când Lady Gaga și-a lansat al treilea album, Born This Way. Singurul principal cu același nume a fost menit să fie un imn totemic pentru marea ei bază de fani LGBTQ. După cum a spus cu stângăcie: „Nu contează viața homosexuală, dreaptă sau bi, lesbiană, transgenderă: sunt pe drumul cel bun, m-am născut pentru a supraviețui”.
Dar imnul ciudat modern al lui Gaga a fost, fără îndoială, un pas greșit: titlul și mesajul central au încercat să le vândă încrederea fanilor ei milenari pe baza unei identități divin conferite, atunci când fluiditatea, atât în sexualitate, cât și în gen, a fost semnul distinctiv emergent al acelei generații.
Cu toate acestea, narațiunea „născută așa” continuă să ofere consolare unora. Săptămâna trecută, un studiu lansat în Belgia a sugerat că creierul persoanelor trans – inclusiv cele ale copiilor trans – se potrivesc mai mult cu cele aparținând altor membri ai genului cu care s-au identificat decât cu membrii genului asociat cu sexul lor la naștere.
Comentatorii, care nu sunt oameni de știință, tind să fie excesivi în a trage propriile concluzii din studii complexe, iar aceasta nu a fost o excepție. În curând, cercetările provizorii ar fi dezvăluit că „o scanare cerebrală poate dezvălui adevăratul sex al cuiva” și că „oamenii trans s-au născut așa”.
Dar nu tocmai acest lucru a fost găsit. La rândul meu, sunt adesea surprins și înfuriat de acuzațiile că, pentru că sunt o femeie trans, sunt susținătoarea unei ideologii sau a unei agende care crede în „creierele roz și albastre”, sau într-o identitate de gen înnăscută, independentă de societate. și cultură. Nu cred așa ceva și împărtășesc cu colegele feministe un refuz de a distra ideea periculoasă că opresiunea femeilor și a oamenilor stranii are o bază naturală, mai degrabă decât un fenomen de inginerie socială.
De exemplu, nu există suficiente femei în tehnologie, deoarece stereotipurile și prezumțiile funcționează pentru a descuraja femeile să lucreze pe teren. În mod similar, cea mai mare infracțiune violentă este comisă de bărbați, nu pentru că bărbații sunt inerent violent, dar pentru că masculinitatea este un ideal cultural care poate încuraja și chiar recompensa agresivitatea și violența.
De fapt, studiul lansat săptămâna trecută pare, la o inspecție mai atentă, să sugereze ceva mai apropiat de propria mea perspectivă: neuroplasticitate.Creierul în sine este maleabil, iar modul în care se dezvoltă este determinat de o interacțiune a modului în care ne interpretăm pe noi înșine și a modului în care alții ne tratează. S-ar putea ca creierul nostru să învețe să dezvolte anumite modele de funcționare în conformitate cu așteptările și normele de gen ale lumii din jurul nostru. Cu alte cuvinte: baza biologică a identității și a egoismului este la fel de complicată și bogată ca diversitatea fiecărei ființe umane care merge pe această planetă. Cine știa?
Cunosc persoane trans care nu sunt de acord și cred că identitatea de gen este înnăscută. Nu sunt de acord cu respect. Acesta este cuvântul cheie aici: respect. Spune-mi un radical, dar ce contează de unde vine sentimentul tău profund de sine? Nu-mi pasă dacă m-am născut trans sau am devenit trans. „Transgender” în sine este un mod în mare parte occidental, din secolul al XX-lea, de a lua în considerare varianța de gen și acoperă un spectru imens. Ceea ce contează este dacă a fi deschis în mod trans în societatea noastră poate oferi în continuare oportunități pentru o viață plină de bucurie sau vă condamnă la una saturat de mizerie.
Există o atracție pentru a crede că identitatea ta de gen este o calitate imuabilă cu care te-ai născut. La vârsta de 11 ani Am început să fiu batjocorit în majoritatea zilelor pentru că merg și vorbesc „ca o fată” sau „ca un gay”. Sugestiile pe care le-am ales în această problemă mi s-au părut a fi blamate de victime. La 30 de ani, mi se spune încă majoritatea zilelor pe social mass-media pe care am ales-o să fiu trans pentru atenție, pentru că sunt un bărbat gay confuz, pentru că sunt supărat sau pentru că sunt deviant sexual.
În fața unei astfel de ostilități, cererea că te justifici în mod constant devine epuizant. Din experiența mea, unii oameni te vor lăsa în pace dacă sunt liniștiți de ideea că a fi trans (sau orice altă identitate LGBTQ pentru acea m atter) este un blestem nefericit care te-a lovit, nu ceva pe care ai fi ales-o vreodată să-ți provoace atât de egoist. Totuși, pe măsură ce satisfaceți un bigot, treziți furia inutilă a altuia. Acesta este, în cele din urmă, deprimant: mai puțin o afirmație pozitivă a sinelui, mai mult o negociere intimidată cu opresorul.
Apoi, există copii trans și disforie. Trăim într-o perioadă în care oamenii care nu au trăit niciodată cu agonia pontificatiei disforiei de gen și comercializează generalizări alarmiste despre motivul pentru care copiii și familiile lor pot solicita tratament medical.Motivul ulterior al multor comentarii pare să fie refuzul acceptării de bază a persoanelor trans, și să nu mai vorbim de sprijin material și politic.
Ca răspuns, există o presiune reactivă pentru părinți și susținătorii care se tem că copiii trans vor fii stigmatizat în continuare pentru a te implica cu ipoteze despre motivul pentru care copiii experimentează astfel de sentimente atât de puternic. Nu ar trebui să facă asta. Asistența medicală trans pentru tineri este decisă așa cum ar trebui: de la caz la caz, atentă la vocea ființei umane din centru, a celor care îi cunosc cel mai bine și a profesioniștilor.
În schimb, adulții ar trebui să aibă o autonomie deplină asupra personalității și corpurilor lor. Mă numesc femeie trans ca expresie a acestei autonomii. „Trans” și „femeie” sunt termenii largi și concepțiile de gen disponibile pentru a mă descrie cel mai bine în timpul și cultura în care trăiesc. Niciunul dintre ei nu vă spune totul, deoarece genul este un lucru reductiv, care limitează întotdeauna individualitatea. Totuși, locuind în acel spațiu, descriindu-mă în acest fel și folosind pronume feminine și folosind estrogen pentru a-mi feminiza aspectul, îmi face viața viabilă. Din nou, nu vă pot spune de ce. Îmi poți scana creierul, dar aș sugera că este mai util să stai cu mine în fața prejudecăților și ignoranței. Nu trebuie să știi fiecare murmur al sufletului meu. Observarea fiecărui detaliu al identității dvs. este pentru cabinetul terapeutului sau pentru tweet-urile târziu, dar politica ar trebui să fie despre acțiuni.
Nu vă faceți griji cu privire la „de ce”; acționați după „ce”. Ce produce a fi persoană trans într-o societate transfobică? În acest moment, prea des, este încă violență, prejudecăți și discriminare. Lady Gaga le-a spus oamenilor trans că „ne-am născut pentru a supraviețui”. Dimpotrivă, se pare că în bine sau în rău supraviețuirea noastră depinde de sprijinul și solidaritatea altora. Deci ne veți oferi al vostru?
- Distribuiți pe Facebook
- Distribuiți pe Twitter
- Distribuiți prin e-mail
- Distribuiți pe LinkedIn
- Distribuiți pe Pinterest
- Distribuiți pe WhatsApp
- Distribuiți pe Messenger