Multor oameni le place să creadă în ideea unui suflet și ne uităm adesea la lumea empirică pentru a ne consolida credințele religioase sau spirituale, căutând dovezi fizice coroborante. Doar o astfel de dovadă științifică părea să vină în 1907, când un medic din Massachusetts numit Duncan MacDougall a conceput experimente despre care se aștepta că vor măsura sufletul. Folosind șase pacienți cu boli terminale pe un pat special construit, el le-a măsurat greutatea înainte, în timpul și după moarte. Rezultatele sale au fost mixte, dar a ajuns la concluzia că a existat într-adevăr o slabă pierdere în greutate, în medie cu 21 de grame.
Acest lucru a provocat destulă agitație în acel moment și părea să fii dovada sufletului uman. Cu toate acestea, examinarea mai atentă a metodelor lui MacDougall a scos la iveală defecte profunde.
MacDougall a folosit o dimensiune foarte mică a eșantionului (doar patru din cele șase corpuri inițiale), iar rezultatele sale au fost inconsistente. Mai mult, momentul precis al morții nu este întotdeauna clar nici astăzi, iar în 1907 metodele medicale de măsurare erau chiar mai crude. Greutatea sufletului s-a dovedit a fi pur și simplu rezultatul științei neglijent, dar mulți încă o cred un secol mai târziu.
Micile mistere ale vieții pe Twitter @llmysteries. Suntem și pe Facebook & Google+.